Amor, drag copil cu toane,
Se-abătu și pe la noi
Două aripi diafane
Fâlfâiau pe umeri goi...
Raza lunei visătoare
Din argint îi țese straie,
...De ce fug din cale-i, oare,
Mândrele, numai văpaie?
Mai sfioase, mai șirete,
Își duc mâinile la față,
Dar, prin degete, cu sete,
Îl privesc, arzând de viață...
Numai o frumoasă, care
Pătimise pe-al lui rug,
Ocolea fără crezare.
Dulcele lui vicleșug:
"Cel ce-a pus puteri în tine,
Să aprinzi în inimi dorul,
De-ți lua, copile, zborul
Și-ți da ochi era mai bine..."
Râde El:Răutăcioasă!
Mă rănește vorba-ți grea
Ai noroc că ești frumoasă;
Altfel, zău, m-aș mânia!
Dar... ca-n veci să nu-ți învie
Zâmbetul cel nemilos,
Răzbunarea mea să fie:
Să-ntâlnești pe Făt-Frumos...