Avântă-te suflet prin dulce cântare
Și spune la lume când este trădare,
Ca s-o deșteptăm!
Căci dulcea-ne țară trădată greu este;
Române la arme! Poetu-ți dă veste,
Cu toți se luptăm.
Învinge-vei oare?... Nimic nu reține
Torentul ce curge și spre mare vine,
De însuși împins.
Zdrobește o dată și lanțul sclaviei
Iar după acea te dă bucuriei,
Când tu ai învins.
Vezi, cine-n tăcere, pumnalu-și gătește!
Vezi sub aste roze c-aspida-și târăște
Un corp veninat,
D-acea acuma la arme Române!
Nimic decât lupta, alt nu-ți mai rămâne,
Când iești oprimat;
Când legea cea sfântă, vede-vei călcată...
O lege prin lupte ce fu proclamată!...
Nu, nu vei tăcea;
Sub stindardul țării cu toți ne vom strânge;
Călcătorii legii vor zace în sânge;
Ne vom răzbuna!
Române-ți trebuie, spre a te conduce,
Un cap unde mintea mai mult va străluce,
Și tu-l vei găsi!
Un om ce renunță la tot pentru țară,
Nu unul ce este o fiară,
Când poate zdrobi!
1866, Ianuarie