Scumpă țară și frumoasă
O! Moldovă, țara mea!
Cine pleacă și te lasă
E pătruns de jale grea,
Căci, plutind în visuri line
Pe-al tău sîn ca într-un rai,
Dulce-i viața de la tine
Ca o dulce zi din mai!
Eu te las, țară iubită,
De-al tau cer mă depărtez
Dar cu inima cernită
Plâng amar, amar oftez !
Trist acum la despărțire
De fiori mă simt cuprins.
Ș-orice dragă nălucire
Pentru mine-acum s-au stins!
Cine știe, cine știe
Dacă-mpins de-al soartei vânt,
M-oi întoarce-n veselie
Să sărut al tău pamânt!
De-oi videa încă vrodată
Munții tăi răsunători
Ce cu-o frunte înălțată
Se perd falnic pintre nori;
Și-ai tăi codri de verdeață,
Unde curg, șoptesc ușor
Reci izvoare ce dau viață,
Doine care zic de dor,
Ș-al tău cer care zâmbește
Sufletului românesc
Și oricare mă iubește
Ș-ori pe care eu iubesc!
Iată ceasul de pornire!
Iată ceasul mult amar!
Veselie, fericire,
Eu le las pe-al tău hotar,
Ș-a mea inima iți zice:
O! Moldovo ce jălesc,
Adio! ramâi ferice,
Ferice să te găsesc!