Departe, departe privește
Spre-albastrul întinselor mări,
Lumină ți-adună sub gene
Și-n suflet, seninul din zări.
Ascultă, cucernic ascultă,
Și taina vezi poate-i pătrunde:
Când vântul se-nfioară și geme,
La ce lung răsunet prin unde?
Ci singur stai, singur cu tine,
Un balsam să afli dureri:
La toate un capăt le pune
Seninul și taina tăceri!