Errabam nuper vitreas prope Tibridis undas,
Qua solet ad scopulum naufraga lympha queri.
Dicebam: Mea lympha, meos lacrimeris amores;
Nam me jam lacrimae destituere meae.
O ego si possem fieri tam prodigus amnis!
Aeterna fluerem pulchra per arva fuga.
Haec ego: sed tacitas suspendit lympha querelas:
In me mutari forsan et ipsa cupit.