Ibat ad aegrotae Kostkana cubilia cellae
Cum Puero Genitrix, cum Genitrice Puer.
Obvia Kostkano surrexit purpura vultu,
Et vigil accenso sedit in ore rubor.
Kostka sed ambiguos nescit quo vertat ocellos;
Pulchra Parens fuerat, pulchrior ipse Puer.
Kostka! vide Puerum, num sit pro frigore vestis;
Texitur e vultu purpura pulchra tuo.